Autosabotajul este tiparul prin care te oprești singură din ceea ce îți dorești: amâni, renunți, alegi din nou varianta care te ține pe loc. De cele mai multe ori nu vine din lene sau din lipsă de voință. Vine dintr-un program vechi din subconștient, care încearcă să te protejeze de ceva ce, cândva, a părut periculos.
Există o frază care revine des în discuțiile de la Centrul de Sănătate Holistică, inclusiv în podcasturile lui: „Știu ce ar trebui să fac, dar totuși nu reușesc. Parcă tot timpul fac invers.” Poate o spui și tu. Despre slăbit, despre o relație, despre proiectul pe care îl tot amâni.
Vestea bună este că autosabotajul nu e un defect de caracter. Este un tipar. Iar un tipar poate fi înțeles, apoi eliberat. În rândurile de mai jos vezi cum arată, cum îl recunoști și de ce merită să te uiți la el cu blândețe, nu cu judecată.
Ce este autosabotajul și de ce e, de fapt, un mecanism de protecție?
Autosabotajul este un comportament repetat prin care îți blochezi singură progresul, deși conștient îți dorești altceva. Pare că o parte din tine trage înainte, iar alta trage înapoi.
Partea care trage înapoi nu e dușmanul tău. Ea a învățat cândva că e mai sigur să nu ieși în evidență, să nu ceri prea mult sau să nu riști să fii respinsă. Anca explică faptul că subconștientul absoarbe ca un burete experiențe, emoții și convingeri, mai ales în primii ani de viață. Le preluăm din familie, de la bunici, de la școală.
Mai târziu, aceste programe rulează pe pilot automat. Când lucrurile încep să meargă bine, programul vechi se activează: „ai grijă”, „nu meriți”, „o să pierzi tot”. Și te oprești. Nu pentru că nu poți, ci pentru că o parte din tine crede că așa ești în siguranță.
„Mintea, mintea care vindecă sau mintea care poate deveni cel mai mare sabotor al nostru.” (Anca Grigoreanu)
Care sunt cele mai frecvente forme de autosabotaj?
Autosabotajul are multe fețe. Iată formele pe care multe femei le recunosc cel mai ușor în viața lor.
Amânarea
Știi exact ce ai de făcut, dar găsești mereu altceva mai urgent. Proiectul tău rămâne „pentru când o să am timp”. Iar timpul acela nu vine.
Perfecționismul
Nu începi până nu e totul perfect. Sau termini, dar nu arăți nimănui, pentru că „nu e încă suficient de bun”. În spate stă des frica de critică.
Relațiile
Alegi alt partener, dar povestea se repetă. Sau, când cineva e bun cu tine, cauți fără să vrei motive să te îndepărtezi. Anca scrie despre asta foarte direct: „Altă relație. Alt om. Aceeași dezamăgire.”
Banii
Câștigi, dar banii pleacă imediat. Sau nu îndrăznești să ceri cât valorează munca ta. Uneori, în spate e o convingere preluată din familie despre cât de greu se fac banii sau despre cine „merită” să îi aibă.
Corpul
Îți promiți că ai grijă de tine, apoi renunți după câteva zile. Sau ignori semnalele corpului până când nu mai poți. Femeia care dă tot pentru alții se pune, de cele mai multe ori, ultima pe listă.
Cum îți recunoști tiparul de autosabotaj?
Tiparul se recunoaște după repetiție. Nu te uita la o singură situație, ci la ce se întâmplă din nou și din nou, în contexte diferite.
Pune-ți aceste întrebări și scrie răspunsurile:
- În ce moment exact mă opresc de obicei? La început, la jumătate sau chiar înainte de final?
- Ce gând apare chiar înainte să renunț?
- Ce emoție simt atunci în corp: frică, rușine, vinovăție, oboseală?
- Pe cine îmi amintește vocea aceea interioară?
- Ce aș pierde, de fapt, dacă aș reuși?
Ultima întrebare e cea mai incomodă. Dar acolo se ascunde des protecția. Poate că reușita ar însemna să fii văzută, judecată sau să nu mai ai nevoie de ajutorul cuiva.
Anca are o frază care ia greutatea vinei de pe umerii tăi: „Nu repeți lecția pentru că ai greșit. Repeți lecția până când o înțelegi.”
De ce voința singură nu e suficientă?
Voința lucrează cu mintea conștientă, iar autosabotajul stă în subconștient. Poți să îți promiți în fiecare dimineață că de azi va fi altfel. Dacă programul vechi e încă activ, vei reveni la el de îndată ce apare stresul.
Anca spune: „Există o diferență fundamentală între «știu, am înțeles ce se întâmplă cu mine» și «pot să schimb». Și răspunsul se află în subconștient.” Cu alte cuvinte, conștientizarea deschide ușa, dar nu te trece prin ea.
Ea folosește o imagine din grădină. Dacă arunci semințe bune pe un teren plin de buruieni, nu te poți aștepta la recoltă. Afirmațiile pozitive sunt semințe. Sunt bune, dar cer un teren curățat. Cum scrie Anca: „Nu plantezi mai întâi. Mai întâi cureți. Mai întâi înțelegi. Mai întâi eliberezi.”
De aici vine și importanța privirii de ansamblu. Un tipar de autosabotaj se vede în minte, dar se simte și în emoții, în corp și în relații. Despre legătura dintre toate acestea poți citi în articolul despre sănătatea holistică și cei 5 piloni.
Ce afli când alegi să înțelegi ce te blochează?
Afli, în primul rând, că nu ești singura care trăiește așa și că tiparul tău are o logică. „Înțelege ce te blochează” este gândit pentru femeia care simte că poate mai mult, dar ceva o ține pe loc, și care vrea să înțeleagă de unde vin gândurile negative, fricile și autosabotajul.
Se potrivește mai ales dacă te regăsești aici:
- Simți că ceva nu e în regulă în viața ta, dar nu poți pune degetul pe cauză.
- Observi tipare care se repetă în relații, cu partenerul sau cu familia, și nu reușești să le schimbi singură.
- Ai încercat cărți, cursuri sau alte metode, dar revii mereu în același punct.
Scopul nu este să te „repare” cineva. Anca spune limpede: „Rolul meu nu e să te repar.” Scopul este să vezi clar ce te oprește, ca să poți alege altfel. Dacă vrei să te uiți mai larg și la alte semne ale blocajelor, citește și cele 9 semne ale blocajelor emoționale.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă autosabotaj, pe scurt?
Autosabotajul înseamnă să îți blochezi singură progresul prin amânare, renunțare sau alegeri care te țin pe loc, deși conștient vrei altceva. De cele mai multe ori este un program vechi de protecție din subconștient, nu o lipsă de voință.
Cum arată autosabotarea în relații?
Autosabotarea în relații apare când alegi din nou același tip de partener, când te retragi tocmai când relația devine apropiată sau când cauți motive să pleci fără să știi de ce. Tiparul vine adesea din ce ai văzut și ai trăit în familie.
Pot opri autosabotajul doar prin voință?
Voința te ajută pe termen scurt, dar rar ajunge singură. Autosabotajul pornește din subconștient, așa că e nevoie să înțelegi rădăcina tiparului și să o eliberezi. Abia apoi noile obiceiuri au un teren pe care să crească.
Când e nevoie de ajutorul unui medic sau psiholog?
Dacă autosabotajul vine împreună cu o tristețe care nu trece, cu gânduri de a-ți face rău, cu atacuri de panică sau cu dependențe care îți afectează viața, mergi întâi la medic sau la un psiholog. Lucrul holistic poate veni apoi alături, ca sprijin complementar.
Nu e despre voință, e despre înțelegere
Autosabotajul nu spune nimic rău despre tine. Spune doar că o parte din tine încă se protejează după reguli vechi. Când o privești cu blândețe, încetează să mai lupte cu tine.
Primul pas este să observi tiparul. Al doilea este să mergi la rădăcina lui. Cum spune Anca, „Nu te grăbi să schimbi ceea ce încă nu ai înțeles.” Schimbarea care ține vine din înțelegere, nu din presiune.
Dacă vrei să vezi împreună ce te oprește tocmai când lucrurile încep să meargă bine, programează sesiunea gratuită de evaluare. Sunt 30 de minute, online sau la centrul din Arad, în care îi povestești Ancăi situația ta și vedeți împreună care e următorul pas potrivit pentru tine.
Informațiile din acest articol au caracter strict educativ. Terapiile holistice sunt complementare și nu înlocuiesc consultul medical sau psihologic.